Coffee –
Found Pisi. Hepi kid.
Duminică a fost ziua copilului and I totally forgot. La mulţi ani mie.
Se întâmplă chestii ciudate. Am ajuns să-mi petrec viaţa în sufragerie, cu leptopul în braţe, Pisi pe la picioarele mele, păturică, pernă, pixuri şi caiete de desen tehnic pe masă şi lângă mine un castron cu porumb prăjit şi suc de mere.
Şi azi m-am convins că, din păcate, cafeaua e ultimul lucru care mă mai ţine trează. După o zi relativ lejeră, cu trezit la 6:15, un test la geogra pt a doua notă, vreo 2 teste psihologice la psihologie, două examene ECDL, o ciocolată caldă în tonique şi niciun pic de cafea… am căzut lată pe la vreo 3 şi ceva… până la 10 jumate, şi asta pentru că m-a trezit telefonul. Se anunţă o noapte albă. Sau nu?
Am ajuns să port conversaţii amicale cu o persoană cu care îmi aruncam priviri “pline de venin” acum vreo 2-3-4-omg!5 luni (cum trece timpul frate…) şi urăsc urăsc urăsc şcoala.
Cu ce viteză ar trebui să ne oprim?
Cristina cea organizată a dispărut odată cu cariera Cleopatrei Stratan (Hop! Şa la la la la la la la la!). Cristina a luat-o razna ceva mai rău decât pisica ei hiperenergică. Poate din cauza asta îi vine să plângă din orice… How lame. Chiar acum îmi vine să plâng. Mă cam impresionează videoclipul Leonei Lewis (the latest I guess). Şi Wish You Were Here de la Pink Floyd, un film cu Keanu Reeves şi faptul că ieri media mea la mat a mai scăzut cu un punct.
Mda… riscul de emo e tot mai mare. 
