Wear A Smile

Vreo 5 zile am suferit cumplit. Cum spuneam, m-a tras curentul, dar mi-a tras-o aşa rău, că n-am putut să vorbesc sau să înghit fără o durere horror, ca să nu mai vorbesc de ochii lipiţi în fiecare dimineaţă (da ştiu yuck). Azi, la ora 3, mi-a trecut. Brusc. Cineva acolo sus mă iubeşte din nou.
Propoziţia asta ar fi cu adevărat hilară dacă vecinul meu misterios deţinător de wireless nesecurizat ar sta la etajul 5.
Dacă nu, ei bine, e doar încă un motiv să cred că God is quite fond of me. Pentru că, tot azi, pe la 6, am realizat că am net pe leptop. Horoscopul nu l-am citit, dar sunt sigură că era ceva foarte similar cu “Aries - absolutely fabulous day!” Furtuna de afară nu se pune.

În altă ordine de idei, mi-a ajuns cu comentariile anonime. Don’t get me wrong, ador faptul că cineva chiar apreciază ce scriu eu aici. Dar mi-a ajuns cu leneşii care nu-şi scriu numele (cineva o să se simtă ), şi dacă tot mă pricep la setat… chestii. Modesta din mine over and out.

Ştiam de-o vreme că ai mei complotează împotriva mea, acum am şi dovada. Ai mei părinţi şi-au permis luxul să-mi redenumească mâţa! De parcă n-avea şi-aşa destule nume (poate o să împărtăşesc lista cu voi într-o zi). Şi în loc să-i dea un nume adevărat, ca… Jane Austen, tata îi zice Piuca. Care se scrie Pivka şi e de fapt un râu din Slovenia! Care se întâmplă să fi săpat cea mai extraordinară peşteră, în fine. Şi lui tata i-a plăcut cum pronunţa ghida franţuzoaică Piuca.
Vai, apropo, remember the first time Pam a fost în călduri? Ne vom referi la acea perioadă ca şi “pubertate” de acum încolo. N-am mai auzit un animal să urle aşa tare…

În rest, bine, sănătoasă din nou şi gata de luptă. Reason for hating blog.com #63: au scos butonul de unlink, îmi ia o veşnicie să bag şi eu un smiley.
A voastră proaspătă brunetă de-adevăratelea, 

P.S.: A se citi “ieri” în loc de azi, n-am observat cât e ceasul.