My French romance
Ai prea mult timp liber? Eşti singur acasă şi nu ai nimic împotrivă? Felicitări! Eşti candidatul perfect pentru acest curs.
Obişnuiam să petrec mult timp uitându-mă pe pereţi sau plimbându-mă prin casă, imaginându-mi că sunt cu totul altundeva. Acum am luat-o mai uşor, şi chiar am ajuns să uit multe din fanteziile mele grozave. Unele s-au materializat, altele nu. Cert e că astăzi am fost singură acasă şi cu un chef nebun de nimic. Uite ce-a ieşit.
Octombrie. Paris. O fată tânără şi cam aiurită ajunge cu o bursă în oraşul iubirii, care pare mult mai mare decât ultima oară când a fost pe acolo. Cu un outfit tres french, balerini, egări, fustiţă din stofă şi un fular la gât, doar rucsacul o dă de gol. Şi universitatea aia ingrată nu e deloc de partea ei. În fine, un profesor mai simpatic care speeks eengleesh o ajută să-şi găsească clasa. Şi după un curs fascinant într-o franceză de nepătruns, fata aiurită îl întâlneşte pe el, Paul (se pronunţă Poll), care are ideea genială de a-i arăta oraşul şi de a o cinsti cu o cafea dulce. A fost dragoste la prima vedere. Vorbesc despre cafea, ah, francezii ăia fac o cafea genială. Bun, în cele 6 luni de bursă, mai apare o dragoste şi pentru acel Paul (Poll) care se întâmplă să fie un excelent fotograf (mă rog, nu zic că e singurul domeniu în care excelează), iar zecile de poze ultra sensibile şi romantice (vorbim aici de poze poze, nu CD cu poze) pe care i le face fetei o să i le dea la plecare, împreună cu un foarte pasional je t’aime. Restul e can-can :).
Sunt nebună, mulţi n-o să-mi mai citiţi blogul după postul ăsta. Dar, să fim serioşi, ce fată nu şi-ar dori un Paul în Paris?
În concluzie, oricine doreşte să-mi facă cacadou un francez artist cu păr frumos să-mi lase nişte date de contact. Mulţumesc anticipat.
