Wear A Smile

Tired of talking.

Tired of making people laugh.

Tired of adorableness.

Tired of being fond-but-not-in-love.

Tired of not crying.

Tired, tired, tired.

Tired of my music.

Tired of coffee.

Tired of fake smiles.

Tired of faking smiles.

Tired of my old self.

Just tired.

Tired of everyone.

And everything.

Tired of commitment.

Tired of learning.

Tired of waiting.

A pair of warm feet near mine every night and a diet coke for the little girl in the corner.
And a smile that comes from the heart.

Creştem. Creştem şi nu ne dăm seama. Aşteptăm atât de mult să fim mari, să avem atâţia ani, să facem aia şi aia, şi uităm că ne uzăm, ne terminăm!!! Cel puţin acea parte din noi se uzează. Aceea pe care nu o luăm aproape niciodată în seamă. Şi ne trezim oameni mari, ne trezim că bem cafea şi fumăm de nevoie nu de poftă, ne trezim devreme şi de data asta nu ne mai pasă. Cred că Oti mi-a citat de undeva (eram prea “high” ca să reţin): “Yesterday is history, tomorrow is mistery, but today is a gift.”. Iar acum am găsit şi continuarea pe gugal: “That’s why it’s called the present“. Micheline a mea se face mare, face 18 ani în două luni, şi e prima persoană la care îmi vine greu să cred şi să accept asta. Ascultam la căşti eterna 18 ani şi, cum e normal, îmi treceau prin minte tot felul de majorate, trecute şi viitoare. Şi când am ajuns la al ei, am încremenit. Micheline e majoră şi eu sunt mai copil ca niciodată.

(Ah, apropo, ţin să menţionez cât de mult urăsc persoanele care spun “la mulţi ani, ai schimbat prefixul” atunci când nu e nici pe departe vorba de schimbare de prefix. Persoanelor care spuneţi “la mulţi ani, ai schimbat prefixul” greşit, vă detest profund.)