Wear A Smile

Numa’ ciudăţenii. Might be overreacting though, BUT. Ciudat a fost că pe lista de pe uşa din careu aveam aceeaşi clasă şi acelaţi număr de elevi înscrişi, 30, fals. Speaking of deja-vu: aceeaşi poziţionare în bănci, farmecul unde mai e? It’s 10^th grade all over again. Dacă nu se tundea Steevie chiar intram în panică, având în vedere că Andreea, colega care ne-a părăsit, era oricum invizibilă ochiului liber. Mă rog, mai sunt şi eu, brunetă, dar oricum nu mă văd.

Dacă prima concluzie a fost că, din păcate, totul e exact la fel, nici schimbarea nu pare binevenită. De ce, de ce spuneţi-mi, ne-aţi luat şi ultima bucurie? Cum, cum o să mai merg eu la chioşc cu zâmbetul meu cel dulce să o întreb pe doamna-de-la-chioşc “ce aveţi bun la cincimii”, când am aşa o varietate de produse printre care (doar) cele ce urmează: baton (praise the lord), covrigi, biscuiţi dulci, buscuiţi dulci cu cacao, Fruttia nectar, apă minerală, apă plată şi poza liceului în colţul ex Viva Chips. Măcar zâmbetul de pe chipul lui doamna-de-la-chioşc nu l-a interzis ministeru’.
Fanii vă salută, vă pupă şi vă iubesc, doamna-de-la-chioşc!
(şi eu cred că tre’ să vă dau vreo 2 sau 3 mii)

Nu asta m-a şocat, ci ora de engleză. Profa mea favorită din postul de ieri, remember? Ei bine, nu. Astăzi am făcut engleza cu o profă slaaahahaaabă, frumoasă, cochetă, fără poante proaste şi cu un accent impecabil în română şi aproape impecabil în engleză, asta fără să-l comparăm cu cel de acum 2 ani. Nu ştiu ce i s-a îmtâmplat, nu ştiu ce revelaţie i-a adus sarcina, dar am fost silită de circumstanţe să accept ideea că e aceeaşi persoană de atunci. People do change. Even the ones least likely to.
But still… sheesh…