Wear A Smile

Pentru fani : )

Mai exact, ce trebuia să revină la normal revine încet-încet, ce trebuia să se schimbe se schimbă. Chioşcul nostru s-a umplut cu bunătăţile de odinioară, aşteptăm cu ardoare amenda. Eu mi-am achitat din datoriile la doamna-de-la-chioşc. Ea, tot simpatică. Profa de engleză şi-a prins părul şi odată cu noua-veche-coafură a revenit şi vechea profă pe care o antipatizez din motive nu foarte obiective. Avem 2-3 manuale pe copil, avem şi chef de şcoală, şi tradiţionala răceală din prima săptămână, iar ca bonus câţiva colegi transferaţi.

Ceea ce ne duce la oful meu de azi, care s-a instalat atunci când profa de franc ne zicea cum dă ea petrecere la 2 săptămâni la clasa ei de a9a, şi cum vezi-doamne am plâns noi că a plecat Andreea (din postul anterior, dar nu se supără dacă aţi uitat că există, i se întâmplă des). M-am gândit cum ar fi fost să plângem noi, matahalele, de fiecare dată când vreun coleg aplecat, subjugat de multiplele corigenţe specifice 9, 10, 11 B… etc. Părinţii noştri îşi amintesc cu aşa drag de liceu, colegii din generală plâng la ora festivă, şi noi…? Noi facem mişto. Râdem, ne simţim bine şi ne practicăm simţul umorului până nu se mai aude nimic clar. Nu ne iubim. Decât câte doi. Nu ne susţinem decât atunci când ne priveşte. Şi o să vină clasa a12a, şi noi o să ne luăm în braţe pentru că trebuie. Şi probabil o să facem şi mişto. : )
Ăştia suntem noi… Am la panoul meu poza cu gaşca din clasa a7a. Mici şi veseli eram, veseli încă suntem. Dar separat.