Good days for science în general
Poate din cauza plictiselii îngrozitoare am ajuns să fac sfârşitul lumii din orice nu merge cum trebuie. Şi aşa, un amărât de desen care nu-mi ieşea bine a reuşit să-mi strice un weekend întreg, care, completat cu ploaia de atunci şi cu micile nenorociri feminine au ajuns să mă demoralizeze toată săptămâna. Dar ce bine a fost când am încercat din nou, şi a ieşit, aşaaa frumos, cu mâna liberă şi în doar jumătate de oră. Ceea ce m-a învăţat, pe moment, că unu: să nu mai plâng din orice prostie şi doi: să profit la maxim de fiecare reuşită, cât de mică.
Şi ăsta e sfatul pe care îl dau oricui, să preţuiască orice nimic, atâta timp cât e bun. Orice lucru făcut bine, cu sau fără laudă, orice zâmbet primit de la orice coleg de liceu pe care nu l-ai salutat decât de vreo două, trei ori merită ţinut minte. Pentru că, fără astea, e mult prea greu să ţii pasul cu rutina care s-a instalat şi se pare că nu mai pleacă.
Am descoperit că ziua bună se cunoaşte, într-adevăr, de dimineaţă. Şi că o zi monotonă la şcoală e mult, mult mai plăcută după o cafea foarte matinală cu o persoană la fel de somnoroasă şi zombie ca tine. Ăsta poate fi la fel de bine motivul pentru care să te ridici din pat şi să ieşi din casă dimineaţa, atâta timp cât nu e nicio mare dragoste care să te aştepte la clasa de alături. Cine are asta, bravo. Cine nu, eu vă zic că merită din plin să te trezeşti cu o oră mai devreme, dacă în final o să te ţină în formă toată ziua.
Şi sunt sigură că, de fapt, nu e cafeaua. Un zâmbet şi o trezire lentă au un efect mai mare asupra sistemului nervos decât toată cofeina din lume. E demonstrat! De mine.
Presimt nişte zile mult mai vesele de-aici încolo.
