Wear A Smile

Azi prăjituresc prăjiturele de Crăciun în formă de braduţi şi steluţe şi clopoţei şi inimioare. Am prăjiturit de probă acum o săptămână şi ies delicioase! După ani şi ani de fursecuri amorfe, ratate în totalitate, am realizat că tot ce trebuia să fac era să schimb reţeta. Şi am găsit una foarte simplă pe net, mai exact primul link găsit pe gugăl.

Deci.

E nevoie de:

• 400g făină (adică o treime de pungă)
• 120g zahăr (adică vreo 3 cm de pungă)
• 1-2 oo
• 200 g unt (un pachet adică)
• 1 plic vanilie
• coajă de lămâie şi vreo 4 linguri de zeamă de lămâie
• uuuun pic de sare.

Faci aşa.

Pui în bol făina, untul tăiat mărunt sau dat prin răzătoare dacă ai destulă răbdare pentru asta, zahărul, tot ce ţine de lămâie, sarea şi vanilia (eu aş fi pus şi praf de scorţişoară dacă aveam) şi amesteci, până se topeşte şi untul şi zahărul. O să iasă o chestie lipicioasă pe care o faci cât de compactă poţi, o înveleşti în folie de aluminiu şi o laşi o oră la frigider.
Când o scoţi o să fii foarte încântat că s-a întărit ca plastilina. Acum urmează partea amuzantă: îţi scoţi inelele, te speli pe mâini şi începi să frămânţi aluatul (nu uita să împrăştii făină peste tot ca să nu se lipească) şi îl întinzi gros de 1 cm. Apoi te joci cu forme luate de la Kaufland până se termină aluatul.
(Am uitat să zic că inainte să te apuci să te joci aprinzi cuptiorul.)
Deci de atunci s-a încins şi cuptorul şi tu eşti gata să pui fursecurile. Iei o tavă mare (serios, mare, o să vezi că ies multe fursecuri) şi pui pe ea foaie de copt prăjituri. Dacă nu ai, iei o foaie de aia de scris, nu de xerox, si o ungi cu ulei si făină. Fursecurile le laşi 10 minute la copt, si dacă le-ai făcut groase de 1 cm cum am zis, n-ar trebui să se ardă.
De aici, faci ce vrei cu ele. Eu le pun glazură din gălbenuş si zahăr şi le ornez cu bombonele mici colorate.
Poftă bună!

Pictures to come.

Aseară am primit un bulgăre în ochi şi a început să mă doară capul. Oricum mă doare capul mereu, mi-am zis. Abia azi, când după o aspirină şi un nurofen forte încă simţeam că o să mi se sfărâme jumătatea stângă a capului, m-a luminat şi pe mine tata că-s mahmură. Concluzia: nu trebuie să te îmbeţi ca să fii mahmur. E de ajuns să mergi la colindat, să nu mănânci decât fursecuri şi alune şi să amesteci toate tipurile de alcool din casele creştinilor. O seară plăcută celor fără migrene.
Sărbători fericite!!!

Daaa, e Ajunul, în sfârşit. Evenimentul în sine la fel de shitty ca întotdeauna. Cel puţin în cazul meu se menţine tradiţia de a sta degeaba vegetând la computer în seara cea mare. Un alt fapt ce mă face să-mi doresc, când voi fi mare, o familie unită şi cu tradiţii anuale and stuff. Da. Oricât de enervant va fi pentru copiii mei.
Perioada asta a fost pretty fufilling totusi, sentimenul de Crăciun vibrează în mine şi azi a nins ca-n poveşti! Toate cele 9 (!!) ore în care am colindat Piatra Neamţul. La propriu. Şi l-am colindat frumos, ca în fiecare an. Divin, vorba cântecului. Am mers si la patinoar (care da, se scrie cu o), am cumpărat cadouri, încă n-am primit nimic, pisica mi-a dărâmat bradul plin de calcule precise şi desigur artă decorativă pură, am trimis e-cards pentru că sms-uri trimite toată lumea şi oricât de mass-like ar părea ele, eu chiar le-am trimis câte una. Cu suflet!!! Un adult ar râde, ‘haha, suflet pe Internet’, dar ieri când am văzut la TV reclamă la desenele ‘Pinocchio Robotul’ m-am acomodat cu ideea că vom avea nişte nepoţi foarte trişti.
Per total, vremuri bune. S-a-ncheiat şi ziua cu vin fiert, prăjiturele şi vin fiert, o să treacă şi Revelionul şi Crăciunul viitor o să ne trezim că e ultima oară când o să colindăm mirific tot ce am perfecţionat în formula actuală de 6 ani şi.

Pentru anul care vine nu vă doresc nici sănătate, că uneori o răceală prinde tare bine, nici fericire, că pana mea fericirea tot singur ţi-o faci (vezi curentul emo). Din partea mea v-o dau pe aia cu împlinirea dorinţelor. Puţin adaptată. Vă doresc să vă realizaţi tot tot tot ce vă propuneţi, pentru că e a naibii de faină senzaţia.

Crăciun fercit!!!

                    adaptare la Cărtărescu

Pentru că arată, miroase, şi sună minunat, se simte extraordinar şi are un gust grozav. Pentru că poti să ornezi totul în jur cu tot felul de procărioare mici şi sclipitoare, and there can never be too much of them. Pentru că ai vin fiert cu scorţişoară, mâncare multă şi bună, prăjiturele în formă de brăduţi şi steluţe făcute în casă, mere coapte cu scorţişoară şi toate dulciurile derivate.
Pentru că afară miroase a iarnă şi a vată de zahăr şi în casă miroase a prăjituri şi a brad. Pentru că dai şi primeşti. Pentru că înainte de 24 te oftici că n-ai bani să cumperi cadouri, şi după 24 te oftici că nu ai de unde să cumperi cadouri.
Pentru că te simti bine.
Pentru că asculţi colinde şi majoritatea oamenilor sunt fericiţi. Pentru că e în vacanţă. Pentru că toate consumabilele existente sunt în ediţie de Crăciun. Pentru că de Crăciun toata lumea e copil.
Spune-i cum vrei. Mie-mi place s-o numesc euforia de Crăciun.

Decorez.
Port pantaloni laaargi, tricou laaarg şi şosete groase pline de slipici şi bandă scoci. Ascult colinde americane, am o mască de aia albă care se crapă pe faţă (cosmetică, that is) şi mai trag câte-o gură de vin fiert de pe masă. Şi decorez.
Şi-mi reviiin amintiiiri de când eram eu mică, dar şi mai mare, şi prin august umpleam sufrageria de globuri şi le clasificam pe culori, le număram şi făceam listă, apoi le împărţeam pe globuri-de-pus-în-bradul-mare, globuri-de-pus-în-bradul-mic, chestii-de-pus-în-coşulete şi chestii-nefolosibile. Eram atât de obsedată cu ordinea… În afară de tata care punea instalaţia, nu mai avea voie nimeni să se atingă de brăduţ. Şi de vreo 2 ani, pun eu şi instalaţia.
Anul trecut nu ştiu ce s-a întâmplat, dar nu aveam chef să mai decorez. Până la urmă, chiar înainte de 24, am făcut ceva, ţac-pac, de gura părinţilor, şi chiar şi cu Pamela stricând totul de vreo 3-4 ori, a ieşit foarte foarte frumos. Din păcate aia a fost singura chestie memorabilă din Crăciunul lipsit de magie de anul trecut.
*gură de vinuţ* Mmmmm…
DAR anul ăsta trebuie să ridic totul la un cu totul alt nivel. Trebuie să fie perfect ca să-mi iasă marele plan de pe 27. Şi-mi vine să scriu tot tot cu detalii dar… stric surpriza. Ştiu doar că o sa fie minunaaat!!!
Uneori mă gândesc cum ar fi să fac toaaate treburile astea simpatice ajutată de cineva. Nu ar arăta drăguţ? O familie sau nişte prieteni împodobind un brăduţ. Hmmm… Poate la anul, dacă-mi fac curaj.

Citesc Romanul adolescentului miop. Îmi amintesc perfect cum acum câţiva ani se ruga mama de mine să-l citesc pe Eliade, că-i foarte fain etc etc şi eu mă ofticam şi nu citeam doar ca să nu-i fac ei pe plac. Avea, desigur, dreptate, Eliade scrie foarte mişto. Şi totusi, bravo mie că nu l-am citit atunci. Pentru că o fată cu media 9,73 nu l-ar fi înţeles în veci pe adolescentul miop. Sau, cel puţin, nu la fel de bine cum îl înţelege Cristina de la 11B, care doar printr-o minune cerească a scăpat de o posibilă corigenţă pe sem. I la fizică, şi mândră posesoare a unui proaspăt scos din cuptor 3 în teză la mate. Si a unor părinţi care au rămas ultimul motiv să-i mai pese de materiile astea două (plus chimia, poveste veche).
    “De fiecare dată când iau un insuficient şi mă ceartă mama…”

Învăţ mai prost pe zi ce trece, urăsc analiza şi mi-e foarte lene să memorez lecţii la istorie. Am luat un 8 fără să ştiu măcar titlul lecţiei. La fizică, un 9 pe referat luat de pe net. Şi eu ca românul, m-am descurcat. Nu poate să-mi pese mai puţin de note, la Arhitectură nu-mi trebuie media, şi dacă am noroc cu olimpiada la engleză fac rost şi de un locşor asigurat la vreo facultate de nimic. Asta cu olimpiada, în cel mai bun caz. M-am săturat să-mi sugereze lumea că rămân pe drumuri dacă nu învaţ la mate. O să fac o listă cu persoane pe care să le sun când o să fiu om mare şi de succes, FĂRĂ limite şi determinanţi. Vedeţi voi…

Mie imi place engleza, în loc de sport dau bac la franceză scris, desenez şi citesc în fiecare zi câte ceva. Profa de fizică mi-ar spune că de ce nu m-am dus la umană sau la arte. Eu… eu i-aş spune multe lucruri urâte. Pe zi ce trece încep să mă vad ca pe-un geniu neînţeles, probabil am citit prea mult Eliade si Bacovia.