Ajun, alea alea
Daaa, e Ajunul, în sfârşit. Evenimentul în sine la fel de shitty ca întotdeauna. Cel puţin în cazul meu se menţine tradiţia de a sta degeaba vegetând la computer în seara cea mare. Un alt fapt ce mă face să-mi doresc, când voi fi mare, o familie unită şi cu tradiţii anuale and stuff. Da. Oricât de enervant va fi pentru copiii mei.
Perioada asta a fost pretty fufilling totusi, sentimenul de Crăciun vibrează în mine şi azi a nins ca-n poveşti! Toate cele 9 (!!) ore în care am colindat Piatra Neamţul. La propriu. Şi l-am colindat frumos, ca în fiecare an. Divin, vorba cântecului. Am mers si la patinoar (care da, se scrie cu o), am cumpărat cadouri, încă n-am primit nimic, pisica mi-a dărâmat bradul plin de calcule precise şi desigur artă decorativă pură, am trimis e-cards pentru că sms-uri trimite toată lumea şi oricât de mass-like ar părea ele, eu chiar le-am trimis câte una. Cu suflet!!!
Un adult ar râde, ‘haha, suflet pe Internet’, dar ieri când am văzut la TV reclamă la desenele ‘Pinocchio Robotul’ m-am acomodat cu ideea că vom avea nişte nepoţi foarte trişti.Per total, vremuri bune. S-a-ncheiat şi ziua cu vin fiert, prăjiturele şi vin fiert, o să treacă şi Revelionul şi Crăciunul viitor o să ne trezim că e ultima oară când o să colindăm mirific tot ce am perfecţionat în formula actuală de 6 ani şi.
Pentru anul care vine nu vă doresc nici sănătate, că uneori o răceală prinde tare bine, nici fericire, că pana mea fericirea tot singur ţi-o faci (vezi curentul emo). Din partea mea v-o dau pe aia cu împlinirea dorinţelor. Puţin adaptată. Vă doresc să vă realizaţi tot tot tot ce vă propuneţi, pentru că e a naibii de faină senzaţia.
Crăciun fercit!!! 
