Aş vrea să fiu…
Dacă aş fi eu poştaşă, chiar şi pentru o zi, aş da câte o bombonică la fiecare om, odată cu scrisoarea. I-aş întreba pe toţi cum a fost ziua lor şi mi-aş dori în secret ca plicul să le facă ziua mai frumoasă. Şi le-aş zâmbi. Mult. Mai mult decât pot să suporte, therapy isn’t always pleasant. Aş căra toată corespondenţa într-o geantă roşie de poştaş cu inimi colorate pe ea. Aş asculta muzică veselă la căşti.
Cineva a completat că, dacă aş fi eu poştaşă, probabil aş desface toate plicurile din curiozitate. Sau măcar cele cu anumite nume pe ele. Probabil are dreptate. Oricum, un lucru aş face: aş scrie good vibe notes şi le-aş pune în plicuri mici. Şi le-aş da celor care nu par prea fericiţi, sau care primesc facturi de genul “plicul 1 din 3″. De exemplu: “You’re just what the world needs right now”, care dată recent unei persoane căreia i se şi potrivea, a dat rezultate minunate. Sau un simplu “You’re beautiful” will do. ![]()
I’d make a great postchick, wouldn’t I? Nici nu-ţi trebuie pregătire la Bucureşti pentru asta.
FYI: Stiu că nu se zice poştaşă, şi nici sevici. Ştiu.
Am vrut să clarific. ![]()
te-ai gandit cum ar fi sa imparti biletele cu chestii dragute si zambete orice meserie ai avea?
o functionara la ghiseu sau chiar la posta sau tipa aia enervanta de la magazinul din colt? ar fi ceva..ce zici poate putem sa schimbam lumea?:D