Wear A Smile

There was once a very lovely, very frightened girl. She lived alone except for a nameless cat. She cared of nothing. Her apartment was still unfurnished and she couldn’t save money even for a day. Yet she was always dressed-up and awfully feminine, even when drunk on whiskey, she always kept her hair flawless and held her cigarette gracefully.

Make love not coffee.

And it’s not pleasant, getting lost in the wishes supermarket.

But who does, really, wish for the moon, you ask? Well, you’d be surprised.

Sunscreen and values should be applied uniformly.

I’m single, not alone, neither lonely.

Her flight is based on the fear of getting tangled up with a worshiping slave or a lovestruck puppy dog, either one of whom would bore her to tears.

A career is great, but you can’t run your fingers through its hair.

And this, my dearest, is how my inborn stubborness is slowly ruining my life…

What if we kept it a secret? Like, constant hide and seek.

Did I tell you how divinely and utterly happy I am?

Yes.

Mi-e dor, în ordine, de tequila, Grey’s Anatomy, nopţi pe pervaz, mare, scris în jurnal şi o cafea şi laptop la 10 dimineaţa pe terasă în Ungaria.

Vreau pe cineva cu care pot să fiu altcineva. Şi o cafenea în care pot să fiu cine vreau eu.

Îmi place că de ceva vreme nu-mi mai pasă cam deloc. Îmi propun să nu-mi mai pese absolut deloc. S-a hotărât!

Fat cat. Happy cat.

Soarele ne prăjeşte şi ne prăjeşte mai rău ca niciodată. Cum n-am încă niciun plan pentru vară, e clar că nu m-am gândit nici cum să mă apăr de soare. I’m thinking lots of sunscreen and humungous hat. Dar ştiu că n-o să port pălărie. Deci, vara lui 2009, prima mea insolaţie!

În aceeaşi idee, vara lui 2009, vara noutăţilor. Prima vară pentru care nu am planificat nimic. În afară de multe drumuri la Bacău la desen, la dulcele prof şi dulcile aluzii () pe care le face de la o vreme şi care mă fac să zâmbesc de fiecare dată când îmi amintesc de ele. Apropo, am tub de proiecte, yay!! Din nou apropo, asta: (imaginea fiind relevantă îndeajuns)

Şi cum spuneam, fără planuri. Nu am avut timp de planuri. Am fost prea ocupată să nu învăţ pentru CAE şi să-l iau cu 79, ca veut dire la un punct de A; să nu învăţ suficient, se pare, pentru şcoala de şoferi şi să pic sala cu 21, ca veut dire la un punct de 22; să spun că nu mai beau cafea şi să beau ceai două zile până să beau iar cafea. Adică, per total, mai nimic.

Prima  vară cu permis. Semnul cu Atenţie, conduc prost! l-am achiziţionat deja. Permisul… mai greu. Prima vară majoră. Deci votez. Nu ştiu pe cine. Nu ştiu cine candidează, în afară de Elena care-mi zâmbeşte galeş când o iau spre oraş.

Decretez oficial luna mai ca fiind luna mea preferată din an. Am ştiut asta din totdeauna, dar n-am recunoscut niciodată, de frică să nu se supere aprilie pe mine. În fond, aprilie e minunată. Dar aş da totul, totul, şi locul meu din rai, ca viaţa mea întreagă să fie-o zi de mai…

În concluzie, viaţa mea s-a complicat în aşa hal că nu mai sunt în stare să planific nici ziua de mâine. S-a zis cu Monica din mine. Mizez pe neprevăzut şi văd lucrurile frumoase din tot şi din toate. Şi trebuie să recunosc că gândirea asta simplistă are avantajele ei. Da, sunt mult mai liniştită de când nu mai am timp să analizez în exces. Nu ştiu ce fac mâine, nu ştiu ce fac la vară.

But trust me on the sunscreen.