Wear A Smile

Mi-am primit scuzele de la Yahoo. Şi ID-ul înapoi, suficient ca să-mi definitivez listele interminabile de ID-uri şi mail-uri. And right when I thought Internet couldn’t get better, I did it. Am făcut ceea ce de multe ori a fost pur şi simplu fără rezultat. Am căutat pe Google un site pe care să vezi seriale online. Şi l-am găsit! Fix acum, când mi-am şters lista de bookmarks, filmele, newsletter-urile progrămelele mâncătoare de timp şi am fost la un pas de a şterge Simsul, toate în ideea de a învăţa pe rupte la anul.

Şi nu e vorba doar de Internet. Sau poate da, serialele sunt de vină, căci mereu, după două, trei episoade dintr-un oarecare serial care-mi place, devin altcineva. Am avut o perioadă când eram Meredith Grey, şi îmi plăcea, oricât de departe aş fi de ea. Am fost şi Carrie Bradshaw, perioadă în care jurnalul meu în engleză abia îmi mai făcea faţă. În orice caz, sau în orice rol, Carrie, Meredith, Monica Geller sau good old Cris, un lucru e sigur. De la o vreme, o lună, poate două, totul merge la viteză maximă spre mai bine. Bun, obstacole sunt la greu, de la id-uri stricate la oameni care mă sfătuiesc să dau la ASE că la arhitectură nu intru… dar, în final, totul se rezumă la cum mă simt eu. Iar tuturor celor care m-au întrebat vara asta ce mai fac le-am răspuns fără tragere de inimă că fac excelent. Aşa cum ar trebui să facem toţi, tot timpul.