Friday, August 28, 2009

Inedit

Am spart o oglindă. În 3 bucăţi, pentru 3 poşete. S-a întâmplat brusc, era oglinda pentru demachiat pe care o scăpam mereu. Azi s-a spart. Nu, nu s-a spart *în timp ce* mă demachiat, chestie care m-ar fi deprimat suficient pentru tot restul vieţii. Mi-am făcut calculul de rigoare - ghinion până la 25 de ani. Atunci o să fiu în anul 6 la Arhitectură, probabil deja cu câteva proiecte la activ ca şi asistent al unui arhitect celebru. Deşi, după evenimentul de azi, se prea poate să ajung spălătoreasă la McDonald’s.
Am mai spart o singură oglindă, în clasa a 2-a, într-o tabără de engleză. În sute de cioburi mici. Am plâns. Pe-atunci plângeam din orice. Dar ghinion până în clasa a 9-a era prea de tot. Singurele ghinioane pe care mi le amintesc însă sunt proaspete, şi dacă aleg să fiu obiectivă şi raţională, nu le pot numi ghinioane, ci “vina mea că n-am învăţat suficient”. Deci n-am fost urmărită de un norişor de ploaie toată şcoala generală, cum n-o să fiu nici în facultate. Prin urmare, nu mă căutaţi la McDonald’s în 2016, o să fiu în biroul meu, cu creionul (sau mouse-ul) în mână. Am rupt blestemul. Cheers!

P.S. Dacă tot suntem la superstiţii, un cântec despre mine şi Pamela:



Posted by Chis at 21:21:47
Comments

Leave a Reply